Temut şi ocolit de nativi până la sosirea coloniştilor europeni, sistemul californian de văi aride şi-a primit numele în 1849. Se pare că atunci, un grup de căutători de aur, aveau intenţia de a ajunge la minele de aur din Sacramento, s-au aventurat în traversarea temutei văi.
Deşi aparent mai uşor decât traversarea muntilor, drumul avea să se dovedească în curând un coşmar pentru cei câţiva temerari. Pierzându-se în deşertul interminabil, căutătorii de aur au rătăcit timp de 26 de zile până în momentul în care au fost salvaţi de către una dintre iscoadele trimise pentru a găsi o cale de ieşire. Se spune că în mo.mentul în care călătorii au parasit valea, unul dintre ei şi-a mai intors odată faţa către pustiul dezolant rostind urmatoarele cuvinte : ‘’Adio, vale a morţii !’’. Astfel a aparut sumbra denumire a văii.
Explicţia denumirii acestei depresiuni deşertice din sud-vestul SUA constă şi în faptul că este una dintre cele mai aride regiuni de pe glob. Clima este insuportabilă mai ales în timpul verii boreale, când caracteristice amintite ating paroxismul.
Minima înregistrată aici a fost de 9.4 grade Celsius, iar maxima de 56,7 grade Celsius, ceea ce înseamnă al doilea record mondial al tuturor timpurilor pentru cea mai înaltă temperatură înregistrată la umbra. Ar mai fi de amintit că Death Valley deţine recordul pe glob în ceea ce priveşte cea mai inaltă temperatură înregistrată pe termen lung: 48,9 grade Celsius la umbră timp de 43 de zile consecutiv, în intervalul 6 iulie-17 august 1917.
Aici precipitaţiile sunt foarte reduse (sub 40 mm anual), umiditatea extrem de scazută şi se înregistrează un număr ridicat de zile senine (peste 280 anual).
În intervalul noiembrie-mai climatul devine relativ plăcut fapt care atrage o serie de turişti în această regiune. Aceştia admiră frumoasele dune de nisip sau aflorările de sare cu forme dintre cele mai spectaculoase, cum sunt cele din Devils Gulf Course, ori relieful vulcanic, renumit fiind grupul de mici conuri Ubehebe Crater.
Frumoase privelişti asupra Văii Morţii oferă înălţimile muntoase din jur: vârful Dante's View (1688m) din estul depresiunii, Mount Whitney (cel mai înalt vârf de pe teritoriul SUA - excepătand Alaska) sau zona mlăştinoasă Badwater (85m sub nivelul mării).
În acest loc, în Valea Mortii, legile fizicii par să îşi piardă sensul dând naştere unui fenomen incredibil. Deşi nu există martori oculari ai bizarului eveniment, urmele de pe sol dovedesc clar că …pietrele se mişcă.
Pietrele călătoare
Iniţial aventurierii şi apoi oamenii de ştiinţa au fost şocaţi de ciudatele urme de pe nisip lăsate în urma pietrelor, aparent fără nicio explicaţie. Uriaşul deşert de aproape 800 de kilometri pătraţi părea să fie martorul unor fenomene ciudate care facea ca rocile uriaşe, unele de câteva sute de kilograme, să se mişte în voie de-a lungul văilor nisipoase.
Zeci de urme, unele perfect drepte, altele urmând forma unui zig-zag bizar, se întindeau de-a lungul întregii Văi a Morţii. Şi cum nicio teorie părea să nu poată oferi o explicaţie plauzibilă, pseudo-ştiinţa a înlocuit curând părerile oamenilor de ştiinţă. Au fost invocaţi pe rând, vizitatori din din spaţiul cosmic, forţe magnetice misterioase sau creaturi necunoscute care ar fi sălăşluit în mediul neprielnic al deşertului californian.
Iar ca misterul să fie şi mai adânc, niciun specialist nu a putut surprinde vreodată mişcarea rocilor, în ciuda nenumaratelor încercări.
Şi totuşi, Valea Morţii nu a fost întotdeauna demnă de trista reputaţie care o înconjoară. Descoperirile arheologice au aratat că, dacă în urmă cu milioane de ani, locul reprezenta fundul unei mări uriaşe, cu numai 10.000 de ani în urmă, valea era o adevarată oază de verdeaţă,împânzită de lacuri, mediul perfect pentru primii locuitori ai continentului nord-american.
Micul deşert californian, desfăşurat pe o lungime de 225 km şi o laţime cuprinsă între 6 si 25 km, a fost declarat in anul 1933, monument naţional. Prin originalitatea şi interesul ei ştiinţific, Valea Morţii merită din plin punerea sub protecţia legii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu