miercuri, 28 aprilie 2010
duminică, 25 aprilie 2010
Cadou
Cele mai fascinante castele ale lumii
Ridicarea actualului palat a început în 1645, în timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Între 1690 şi 1694 a fost adăugat şi Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfârşit, acest proiect ambiţios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori şi a 1.500 de artişti şi mesteri. Palatul Potala a fost uşor afectat în timpul rezistenţei tibetanilor împotriva ofensivei chinezeşti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scăpat printr-o minune de politica distructivă a armatei chinezeşti. Datorită acestei omisiuni sau indulgenţe, una dintre cele mai grandioase construcţii ale omenirii tronează încă de la înalţimea dealului Marpo Ri.
Spre deosebire de alte castele din Franţa care au debutat în “cariera” jucand rolul unei structuri defensive sau de locaţii închinate artei, Mont St. Michel a fost construit pentru a servi în scopuri religioase, mai exact drept mănăstire. În prezent, castelul atrage patru milioane de vizitatori pe an, cu mult mai mult decat majoritatea castelelor Franţei.
A fost nevoie de aportul mai multor meşteri, muncitori şi ingineri pentru ca elaborarea formei pe care castelul o are în prezent sa fie definitivată. Primele menţiuni cu privire la construcţie datează din secolul XIII, deşi se crede că aripa stângă a fost construită cândva în prima jumătate a secolului XII. Partea din mijloc a fost adaugată în perioada Renaşterii, iar aripa dreaptă a fost terminată în jurul anului 1570. Unele dependinţe au fost adăugate ulterior sau schimbate mai târziu, însa din 1990 a inceput un program intens de renovare care urmareste să redea castelului imaginea pe care o avea în secolul XVI.
În acea epocă, orice construcţie grandioasă presupunea o muncă colosală, prin urmare nimic nu putea fi lăsat la voia întâmplării. Castelul a fost ridicat pe baza unui plan elaborat, care includea şi echiparea cu diverse utilităţi revoluţionare pentru acele timpuri: toalete dotate cu un sistem automat de tragere al apei pentru fiecare etaj sau un sistem de încălzire cu aer cald în toată clădirea. O asemenea arhitectură deosebită nu avea cum sa nu atragă atenţia generaţiilor următoare de artişti: castelul Frumoasei din Padurea Adormită din Disneyland-ul american este inspirat chiar de Neuschwanstein.
Castelul şi doua turnuri au fost ridicate între 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de apărare, mai ales că vremurile paşnice erau încă departe în acea perioadă. În 1635, când ameninţarea militară nu mai exista, a mai fost adăugat un al treilea turn, mai mic, utilizat în scopuri astronomice pentru observaţiile lunare. Castelul şi-a păstrat interioarele din lemn şi lucrările exterioare din piatra în forma lor originală din secolul XVI. În prezent, acesta face parte din patrimoniul ţării, fiind inclus pe lista Comorilor Naţionale ale Japoniei.
În ceea ce priveşte stilul, se resimt atât influenţele de origine germanică, franceză, cât şi cele de origine militară, cele mai reprezentative fiind galeria şi turnul Nje Boisia ("nu te teme"), denumire cu tentă parodica impusă oarecum de mercenarii care păzeau castelul.
Castelul este un exemplu clasic al unei fortăreţe medievale, fiind în acelaşi timp cel mai mare castel gotic din caramidă din lume. În anul 1997 a fost adaugat pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.
Un cutremur puternic l-a devastat aproape total în 1755. Palatul avea să îşi redobândească grandoarea abia în 1838, după ce a intrat în posesia prinţului Fernando, sub a cărui protecţie au fost demarate lucrările de renovare. Arhitectura este o îmbinare ecletica între un stil original şi altele adiacente, cu influenţe ale romatismului, ale stilului bavarez, plus o gradină englezească.
Povestea castelului, desigur nu în forma sa actuală, a debutat undeva în secolul IX, în jurul anului 870. De-a lungul existenţei sale, numeroşii proprietari, dar şi vremurile cu modele lor, şi-au pus amprenta asupra “chipului” construcţiei. Tocmai această existenţă îndelungată a facut posibilă întâlnirea într-un singur loc a mai multor stiluri arhitecturale. Mai exact, toate stilurile care au fost la modă în arhitectură în ultimul mileniu. Castelul Praga nu reprezintă un complex în sine, ci include catedrala St. Vitus, Biserica Sf. Gheorghe, o mănăstire şi alte câteva palate mai mici, grădini şi turnuri de pază. Majoritatea castelelor din zonă sunt deschise vizitelor turistice, iar multe dintre ele s-au transformat în muzee, găzduind periodic expoziţii unice.
P.S.2 Voi reveni cu mai multe informaţii despre castele.
1. Palatul Potala, Tibet
Ridicat pe dealul Marpo Ri, la 130 de metri deasupra vaii Lhasa, Palatul Potala are o înălţime proprie de 170 de metri, devenind astfel cea mai spectaculoasă clădire a Tibetului. În 637, Împaratul Songtsen Gampo a decis construirea palatului pe acest deal, iar structura a ramas neschimbată până în secolul XVII, când a fost încorporată în fundaţia grandioasei construcţii pe care o admirăm în prezent.
Ridicat pe dealul Marpo Ri, la 130 de metri deasupra vaii Lhasa, Palatul Potala are o înălţime proprie de 170 de metri, devenind astfel cea mai spectaculoasă clădire a Tibetului. În 637, Împaratul Songtsen Gampo a decis construirea palatului pe acest deal, iar structura a ramas neschimbată până în secolul XVII, când a fost încorporată în fundaţia grandioasei construcţii pe care o admirăm în prezent.
Ridicarea actualului palat a început în 1645, în timpul domniei celui de-al cincelea Dalai Lama. Trei ani mai tarziu, Castelul Alb sau Potrang Karpo era deja finalizat. Între 1690 şi 1694 a fost adăugat şi Castelul Rosu sau Potrang Marpo. Pentru a fi dus la bun sfârşit, acest proiect ambiţios a necesitat munca a peste 7.000 de muncitori şi a 1.500 de artişti şi mesteri. Palatul Potala a fost uşor afectat în timpul rezistenţei tibetanilor împotriva ofensivei chinezeşti din anul 1959. Spre deosebire de alte structuri religioase tibetane, palatul a scăpat printr-o minune de politica distructivă a armatei chinezeşti. Datorită acestei omisiuni sau indulgenţe, una dintre cele mai grandioase construcţii ale omenirii tronează încă de la înalţimea dealului Marpo Ri.2. Muntele Saint-Michel, Franţa
Mont Saint-Michel este, în fapt, un castel medieval construit pe o insulă mica de pe coasta normandă, în apropierea Marii Britanii. Doar un dig îngust, ridicat în 1880, mai asigură legătura cu coasta. Turiştii care vor sa ajungă pe insulă trebuie să se grăbească să traverseze drumul de legatură, întrucât nu puţine au fost situaţiile când vizitatorii au fost măturaţi la propriu de valuri.
Mont Saint-Michel este, în fapt, un castel medieval construit pe o insulă mica de pe coasta normandă, în apropierea Marii Britanii. Doar un dig îngust, ridicat în 1880, mai asigură legătura cu coasta. Turiştii care vor sa ajungă pe insulă trebuie să se grăbească să traverseze drumul de legatură, întrucât nu puţine au fost situaţiile când vizitatorii au fost măturaţi la propriu de valuri.
Spre deosebire de alte castele din Franţa care au debutat în “cariera” jucand rolul unei structuri defensive sau de locaţii închinate artei, Mont St. Michel a fost construit pentru a servi în scopuri religioase, mai exact drept mănăstire. În prezent, castelul atrage patru milioane de vizitatori pe an, cu mult mai mult decat majoritatea castelelor Franţei.3. Castelul Predjamski, Slovenia
Deşi fiecare castel din lume este unic în felul, pe unele dintre ele, constructorii le-au hărăzit la “naştere” un destin cu totul special. Acesta este şi cazul castelului Predjamski din Slovenia, care şi-a câştigat faima datorită faptului că este integrat într-o peşteră, mai exact, în al doilea sistem de peşteri ca marime din Slovenia. Traducerea numelui sau este mai mult decat elocvenţa: Castelul din faţa peşterii.
Deşi fiecare castel din lume este unic în felul, pe unele dintre ele, constructorii le-au hărăzit la “naştere” un destin cu totul special. Acesta este şi cazul castelului Predjamski din Slovenia, care şi-a câştigat faima datorită faptului că este integrat într-o peşteră, mai exact, în al doilea sistem de peşteri ca marime din Slovenia. Traducerea numelui sau este mai mult decat elocvenţa: Castelul din faţa peşterii.
A fost nevoie de aportul mai multor meşteri, muncitori şi ingineri pentru ca elaborarea formei pe care castelul o are în prezent sa fie definitivată. Primele menţiuni cu privire la construcţie datează din secolul XIII, deşi se crede că aripa stângă a fost construită cândva în prima jumătate a secolului XII. Partea din mijloc a fost adaugată în perioada Renaşterii, iar aripa dreaptă a fost terminată în jurul anului 1570. Unele dependinţe au fost adăugate ulterior sau schimbate mai târziu, însa din 1990 a inceput un program intens de renovare care urmareste să redea castelului imaginea pe care o avea în secolul XVI.4. Castelul Neuschwanstein, Germania
Cel mai cunoscut dintre cele trei castele construite în cinstea lui Ludovic al II-lea de Bavaria, Neuschwanstein a fost ridicat în mijlocul Alpilor bavarezi de pe actualul teritoriu al Germaniei. Construcţia a fost demarată în 1869, însă abandonată după moartea regelui din 1886. Într-o imitaţie fantastică a unui castel medieval, Neuschwanstein este mai degrabă o întruchipare a romantismului de secol XIX.
În acea epocă, orice construcţie grandioasă presupunea o muncă colosală, prin urmare nimic nu putea fi lăsat la voia întâmplării. Castelul a fost ridicat pe baza unui plan elaborat, care includea şi echiparea cu diverse utilităţi revoluţionare pentru acele timpuri: toalete dotate cu un sistem automat de tragere al apei pentru fiecare etaj sau un sistem de încălzire cu aer cald în toată clădirea. O asemenea arhitectură deosebită nu avea cum sa nu atragă atenţia generaţiilor următoare de artişti: castelul Frumoasei din Padurea Adormită din Disneyland-ul american este inspirat chiar de Neuschwanstein.5. Castelul Matsumoto, Japonia
Cunoscut pe plan local şi sub denumirea de Matsumotojo, construcşia care reflectă atât de bine cultura locala, este în acelaşi timp şi unul dintre cele mai frumoase castele ale Japoniei. Matsumotojo ilustrează cu succes ceea ce se numeşte hirajiro, o construcţie ridicată pe o câmpie, în loc de deal sau munte.
Cunoscut pe plan local şi sub denumirea de Matsumotojo, construcşia care reflectă atât de bine cultura locala, este în acelaşi timp şi unul dintre cele mai frumoase castele ale Japoniei. Matsumotojo ilustrează cu succes ceea ce se numeşte hirajiro, o construcţie ridicată pe o câmpie, în loc de deal sau munte.
Castelul şi doua turnuri au fost ridicate între 1592 si 1614, beneficiind de un sistem complex de apărare, mai ales că vremurile paşnice erau încă departe în acea perioadă. În 1635, când ameninţarea militară nu mai exista, a mai fost adăugat un al treilea turn, mai mic, utilizat în scopuri astronomice pentru observaţiile lunare. Castelul şi-a păstrat interioarele din lemn şi lucrările exterioare din piatra în forma lor originală din secolul XVI. În prezent, acesta face parte din patrimoniul ţării, fiind inclus pe lista Comorilor Naţionale ale Japoniei.6. Castelul Huniazilor, România
Prima atestare a castelului datează din anul 1443 şi apare într-un document semnat chiar de Iancu de Hunedoara, care a fost păstrat până în prezent. Primul mostenitor al castelului, Iancu de Hunedoara, începe în jurul anului 1440 lucrările de modernizare şi de extindere ale fortăreţei, dăruindu-i pentru prima dată înfăţişarea unui impresionante locuinţe medievale. De-a lungul istoriei sale, castelul avea să aibă mai multi proprietari, dintre care unii au încercat să-şi pună amprenta personală asupra stilului. Castelul şi-a păstrat întotdeauna numele primilor proprietari, rămânând cunoscut peste veacuri drept castelul Huniazilor sau al Corvineştilor.
Forma actuală a fost dobândită în timp, majoritatea proprietarilor intervenind, într-un fel sau altul, asupra planului. Construcţia a fost făcuta în etape, fiecare dintre ele surprinzând stilurile arhitecturale ale perioadei respective. Elementele rafinate de arhitectură civila sunt foarte bine reprezentate în palatul propriu-zis, unde se remarcă Sala Cavalerilor, care servea drept sală de mese în ocaziile festive sau Sala Dietei, locul în care se desfăşurau festivităţile.
Prima atestare a castelului datează din anul 1443 şi apare într-un document semnat chiar de Iancu de Hunedoara, care a fost păstrat până în prezent. Primul mostenitor al castelului, Iancu de Hunedoara, începe în jurul anului 1440 lucrările de modernizare şi de extindere ale fortăreţei, dăruindu-i pentru prima dată înfăţişarea unui impresionante locuinţe medievale. De-a lungul istoriei sale, castelul avea să aibă mai multi proprietari, dintre care unii au încercat să-şi pună amprenta personală asupra stilului. Castelul şi-a păstrat întotdeauna numele primilor proprietari, rămânând cunoscut peste veacuri drept castelul Huniazilor sau al Corvineştilor.
Forma actuală a fost dobândită în timp, majoritatea proprietarilor intervenind, într-un fel sau altul, asupra planului. Construcţia a fost făcuta în etape, fiecare dintre ele surprinzând stilurile arhitecturale ale perioadei respective. Elementele rafinate de arhitectură civila sunt foarte bine reprezentate în palatul propriu-zis, unde se remarcă Sala Cavalerilor, care servea drept sală de mese în ocaziile festive sau Sala Dietei, locul în care se desfăşurau festivităţile.
În ceea ce priveşte stilul, se resimt atât influenţele de origine germanică, franceză, cât şi cele de origine militară, cele mai reprezentative fiind galeria şi turnul Nje Boisia ("nu te teme"), denumire cu tentă parodica impusă oarecum de mercenarii care păzeau castelul.7. Castelul Malbork, Polonia
Castelul Malbork a fost construit în Prusia de către Ordinul Teutonilor. Numele iniţial dat de Ordin a fost Marienburg, mai exact, Castelul Mariei. Oraşul care s-a dezvoltat în jurul construcţiei a primit aceeaşi denumire, însă din anul 1945, revenind în posesia Poloniei, a primit denumirea de Malbork.
Castelul Malbork a fost construit în Prusia de către Ordinul Teutonilor. Numele iniţial dat de Ordin a fost Marienburg, mai exact, Castelul Mariei. Oraşul care s-a dezvoltat în jurul construcţiei a primit aceeaşi denumire, însă din anul 1945, revenind în posesia Poloniei, a primit denumirea de Malbork.
Castelul este un exemplu clasic al unei fortăreţe medievale, fiind în acelaşi timp cel mai mare castel gotic din caramidă din lume. În anul 1997 a fost adaugat pe lista Patrimoniului mondial UNESCO.8. Palacio da Pena, Portugalia
Una dintre cele mai vechi construcţii inspirate de romantismul european, Palatul Naţional Pena a fost ridicat pe vârful unui deal aflat în apropierea oraşului Sintra. În zilele senine poate fi văzut chiar şi din Lisabona. Construit în secolul XV pentru a îndeplini rolul unei reşedinţe, castelul a fost reconstruit mai târziu şi donat bisericii pentru a servi drept mănăstire.
Un cutremur puternic l-a devastat aproape total în 1755. Palatul avea să îşi redobândească grandoarea abia în 1838, după ce a intrat în posesia prinţului Fernando, sub a cărui protecţie au fost demarate lucrările de renovare. Arhitectura este o îmbinare ecletica între un stil original şi altele adiacente, cu influenţe ale romatismului, ale stilului bavarez, plus o gradină englezească.9. Castelul Lowenburg, Germania
În apropierea oraşului Kassel se înalţă semeţ unul dintre cele mai frumoase castele cu aspect medieval. Cu toate acestea, Lowenburg sau Castelul Leului a fost construit din ordinul lui Landgrave Wilhelm IX (1743-1821), un soi de Walt Disney al epocii lui, care a intenţionat ca noua construcţie să arate încă de la inceput ca o ruina romantică. Pentru a reuşi să imprime praful timpului pe o construcţie încă inexistentă, constructorul a trebuit să faca un drum până în Anglia pentru a studia ruinele englezesti în stil romantic şi pentru a stabili un model al viitorei gradini. 
În prezent, "ruinele" castelului Lowenburg sunt privite ca una dintre primele construcţii semnificative în stilul neo-Gothic din Germania.
10. Castelul Praga, Cehia
În prezent, "ruinele" castelului Lowenburg sunt privite ca una dintre primele construcţii semnificative în stilul neo-Gothic din Germania.10. Castelul Praga, Cehia
Unul dintre cele mai mari castele din lume (are 570 de metri lungime şi 130 de metri latime), şi, conform Cărţii Recordurilor, cel mai mare castel dintre cele vechi care au mai rămas în picioare, Castelul Praga adăposteşte între zidurile sale o istorie lungă de multe veacuri. Bijuteriile coroanei cehe sunt depozitate chiar în această locaţie şi tot aici s-au ţinut majoritatea ceremoniilor oficiale din istoria locului. De la împăraţii romani, la regii cehi, toţi au ales această locaţie grandioasă pentru desfăşurarea evenimentelor majore.
Povestea castelului, desigur nu în forma sa actuală, a debutat undeva în secolul IX, în jurul anului 870. De-a lungul existenţei sale, numeroşii proprietari, dar şi vremurile cu modele lor, şi-au pus amprenta asupra “chipului” construcţiei. Tocmai această existenţă îndelungată a facut posibilă întâlnirea într-un singur loc a mai multor stiluri arhitecturale. Mai exact, toate stilurile care au fost la modă în arhitectură în ultimul mileniu. Castelul Praga nu reprezintă un complex în sine, ci include catedrala St. Vitus, Biserica Sf. Gheorghe, o mănăstire şi alte câteva palate mai mici, grădini şi turnuri de pază. Majoritatea castelelor din zonă sunt deschise vizitelor turistice, iar multe dintre ele s-au transformat în muzee, găzduind periodic expoziţii unice.P.S.1 Cadou pentru găini, ambele, Diana Ssss şi Ioana cu care vreau să vizitez TOATE castelele (putem să începem cu cele din România). Şi un mic bonus (How to draw a castle:)) pentru toată lumea):
P.S.2 Voi reveni cu mai multe informaţii despre castele.sâmbătă, 17 aprilie 2010
Restanţă
Aveam restanţă la Ioana o leapşă care tot am amânat-o.
Deeeci..
Cât din viaţa personală expui scriind un blog?
Maxim 10%, încerc să mai spun câteva lucuri şi despre mine, dar în general este un blog informativ, cu informaţii generale.
Cu ce îţi dăunează blogul?
Să dăuneze? La ce? Eventual pierderea timpului, dar nu consider că îl pierd atât timp cât scriu când am timp, şi atunci scriu de plăcere.
Cu ce te ajută blogul?
În general scriu pe blog despre informaţii care nu le ştiam până atunci şi care mi se par într-un mod deosebit interesante ca să le împart şi cu voi. Deci mă ajută să aflu lucuri noi sau să aprofundez ceea ce ştiam deja.
Ce reacţii permiţi?
Numai de bine pentru că nu se poate să fie şi de rău. Sunt modestă ;).
Care ţi-e rutina de blogger?
Ciudată aş spune. Scriu ce îmi mai propun anumite persoane sau ce găsesc interesant în ceea ce îmi arată şi, mai ales, ceea ce găsesc eu. Scriu totul pe mess şi apoi caut in arhivă. Mi-e lene să fac un document sau ceva asemănător. Postez oricând am timp.
Mulţumesc că îmi citiţi blogul.
duminică, 11 aprilie 2010
vineri, 9 aprilie 2010
Cele mai ciudate aeroporturi din lume
Inginerii care proiectează aeroporturi sunt confruntaţi cu o grămadă de provocări: au nevoie de un spaţiu amplu, o suprafaţă plană cât mai extinsă, curenţi de aer favorabili şi o vizibilitate cât mai crescută.
Pentru că uscatul nu prisoseşte Japoniei, inginerii au construit aeroportul pe apă. Procesul a durat circa şapte ani. Nu s-a ţinut însă cont de încălzirea globală, care, prin ridicarea nivelului mărilor, ar putea pune în pericol insula artificială.
Construit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aeroportul situat între Maroc şi Spania serveşte drept bază Flotei Aeriene Regale a Marii Britanii. Ciudăţenia aeroportului constă în faptul că pista se intersectează cu autostrada Winston Churchill, una dintre cele mai aglomerate din regiune. De fiecare dată când un avion aterizează sau decolează, maşinile aşteaptă la barieră.
Madeira este o insula de mici dimensiuni, în largul coastei portugheze. Geografia regiunii i-a forţat pe proiectanţi să construiască aeroportul cu ajutorul a 200 de stâlpi, capabili să susţină greutatea pistei şi a aeronavelor.
Deşi pare un aeroport obişnuit, Aeroportul Internaţional Don Mueang găzduieşte între piste un... teren de golf.
Dacă vrei să schiezi în faimoasa staţiune franceză Courchevel, vei avea parte de un zbor palpitant: după un slalom printre piscurile Alpilor, urmează o aterizare cu emoţii. Surpriza este dealul care te întâmpină la mijlocul pistei, unul destul de abrupt. Doar piloţii cu o certificare specială au voie să opereze aeronave pe aeroportul din Courchevel.
Avioanele care se îndreaptă spre insula scoţiană Barra folosesc cu succes plaja drept pistă, încă din anii '30. Chiar dacă nu există suprafeţe pavate, aeroportul are un turn de control modern care ghidează peste 1.000 de curse anual.
Macau, o fostă colonie portugheză aflată în largul coastei chineze, nu a avut un aeroport care să poată găzdui aeronave de mari dimensiuni până în 1995. A fost nevoie de netezirea unei fâşii de pământ, într-o regiune cu un teren foarte dificil pentru construcţii extinse, pentru a putea înfiinţa un aeroport.
Astfel de locaţii ideale sunt foarte greu de găsit, iar proiectanţii sunt nevoiţi de multe ori să se descurce cu ce au. Astfel, apar aeroporturi cu o structură sau o locaţie cel puţin bizară la prima vedere, care reprezintă adevărate provocări chiar şi pentru cei mai experimentaţi piloţi şi aventuri în toată regula pentru pasagerii mai fricoşi. Iată, mai jos, câteva dintre cele mai ciudate aeroporturi din lume.
Aeroportul Internaţional Kansai (Osaka, Japonia)
Pentru că uscatul nu prisoseşte Japoniei, inginerii au construit aeroportul pe apă. Procesul a durat circa şapte ani. Nu s-a ţinut însă cont de încălzirea globală, care, prin ridicarea nivelului mărilor, ar putea pune în pericol insula artificială. Aeroportul Gibraltar (Gibraltar)
Construit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aeroportul situat între Maroc şi Spania serveşte drept bază Flotei Aeriene Regale a Marii Britanii. Ciudăţenia aeroportului constă în faptul că pista se intersectează cu autostrada Winston Churchill, una dintre cele mai aglomerate din regiune. De fiecare dată când un avion aterizează sau decolează, maşinile aşteaptă la barieră.Aeroportul Internaţional Madeira (Madeira, Portugalia)
Madeira este o insula de mici dimensiuni, în largul coastei portugheze. Geografia regiunii i-a forţat pe proiectanţi să construiască aeroportul cu ajutorul a 200 de stâlpi, capabili să susţină greutatea pistei şi a aeronavelor. Aeroportul Internaţional Don Mueang (Bangkok, Thailanda)
Deşi pare un aeroport obişnuit, Aeroportul Internaţional Don Mueang găzduieşte între piste un... teren de golf. Aeroportul Internaţional Courchevel (Courchevel, Franţa)
Dacă vrei să schiezi în faimoasa staţiune franceză Courchevel, vei avea parte de un zbor palpitant: după un slalom printre piscurile Alpilor, urmează o aterizare cu emoţii. Surpriza este dealul care te întâmpină la mijlocul pistei, unul destul de abrupt. Doar piloţii cu o certificare specială au voie să opereze aeronave pe aeroportul din Courchevel. Aeroportul Barra (Barra, Scoţia)
Avioanele care se îndreaptă spre insula scoţiană Barra folosesc cu succes plaja drept pistă, încă din anii '30. Chiar dacă nu există suprafeţe pavate, aeroportul are un turn de control modern care ghidează peste 1.000 de curse anual. Aeroportul Qamdo Bangda (Tibet)
Qamdo Banga este aeroportul aflat la cea mai mare altitudine din lume: circa 4.250 de metri. Pista de aterizare şi decolare are o lungime considerabilă, de 5,6 kilometri, necesară manevrelor la astfel de înălţimi.
Qamdo Banga este aeroportul aflat la cea mai mare altitudine din lume: circa 4.250 de metri. Pista de aterizare şi decolare are o lungime considerabilă, de 5,6 kilometri, necesară manevrelor la astfel de înălţimi. Aeroportul Inrenaţional Macau (Macau)
Macau, o fostă colonie portugheză aflată în largul coastei chineze, nu a avut un aeroport care să poată găzdui aeronave de mari dimensiuni până în 1995. A fost nevoie de netezirea unei fâşii de pământ, într-o regiune cu un teren foarte dificil pentru construcţii extinse, pentru a putea înfiinţa un aeroport.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
